Topuri din Revista Cultura

Cele mai citite articole ale saptamanii trecute in revista Cultura (editia online) au fost:

1. “Naghib Mahfuz sau drumul catre cei ce salasluiesc in adevar” de Rodica Grigore

Extras: Aceasta este tema de baza si in romanul din 1985, „Akhenaton, cel ce salasluieste in adevar“. Desigur, Meriamun, naratorul, vrea sa afle adevarul, dar deopotriva, semnele distinctive ale spiritualitatii egiptene, veritabil act de cautare a originilor, singurul sprijin al fiintei umane in fata atacurilor insidioase ale lumii iluziei si ale minciunii. Adoptand strategia naratorilor multipli, romancierul abordeaza una din numeroasele enigme legate de trecutul egiptean, si anume identitatea si faptele lui Akhenaton, autorul minunatelor imnuri inchinate Soarelui si predecesorul lui Tutankhamon pe tronul Egiptului. Cunoscut sub numele initial de Amenophis IV, faraonul care a domnit intre anii 1375 si 1358 a abandonat vechiul cult al lui Amun si a suprimat venerarea celorlalti zei consacrati ai vechii Tebe, parasind chiar capitala si construind o noua resedinta regala la El-Amarna, in desert. Apoi s-a dedicat, alaturi de frumoasa sa sotie Nefertiti si impreuna cu cativa apropiati, venerarii cultului lui Aten, zeul-soare, reprezentat prin raze ce se terminau cu imaginea unor brate purtand semnul ankh, adica „forta vietii“. Aten, o noua ipostaza a stravechiului zeu solar Ra, reprezenta, acum, singura divinitate – atotputernica – a noului panteon impus de tanarul faraon. Articolul integral

2. “Varza à la Cluj” de Mihai Iovanel & Teodora Dumitru

Extras: Mihai Iovanel: Hai sa vedem, first of all, ce ne-a placut la a doua editie a Colocviului National al Tinerilor Scriitori, organizata la Cluj pe 3-4 mai.Mie mi-a placut Clujul (desi era mai obosit decat ma asteptam). Mi-a placut posterul din camera lui Alex Cistelecan. Mi-a placut ca l-am cunoscut pe Adrian Lacatus. Mi-a placut ca ne-am revazut cu prietenii nostri. Mi-a placut ca l-am revazut pe Alexandru Musina. Mi-a placut ca i-am dat mat in sase mutari lui Terian (care e varza la sah – d-aia l-a ras probabil pe Tepeneag, din invidie ).

Teodora Dumitru: La modul spatial: convocarea la Cluj a fost un factor de placere. Si un factor de discreditare a colocviului: era un perimetru ilustru de descoperit si noi eram programati sa stam intr-o sala si sa despicam pertinenta conceptului de „noua literatura“. Daca s-ar fi organizat la Copsa Mica, cred ca s-ar fi reusit fixarea noastra in sala de conferinta, cred ca am fi lesinat acolo, aplicati pe subiect, si am fi emis la materiale suficiente pentru un volum. La modul sentimental: Cistelecanul si Goldis merita vizitati la ei in vizuina. Articolul integral

3. «Octavian Paler: „Sunt un lup singuratic care nu vrea sa intre in nici o haita…“» de C. Stanescu

Extras: Octavian Paler:” Nu vedeti ce se intampla? Parca am fi niste papusi manuite de un diavol isteric care-si bate joc de povestile noastre cu „pe un picior de plai, pe-o gura de rai“, amestecand dezamagirile cu niste resturi de speranta, dezgustul cu oboseala si proaspetii imbogatiti cu mizeria. Parca am fi o societate in care misuna „lupii“, singuri sau in haita, si hamesiti. Sincer sa fiu, cu murdaria de pe strazi m-am invatat de mult. O privesc ca pe o fatalitate. Nu m-am asteptat insa ca murdaria sa fi patruns si in caractere. Ma ingrozeste, va marturisesc, sa vad ca ura tasneste ca transpiratia prin porii cuiva. Si cum sa accept ca frica ne tinea laolalta, iar libertatea ne invrajbeste? “

4. “In cautarea identitatii pierdute” de Rodica Grigore

Extras: Ajuns la patruzeci de ani si aflandu-se in exil la Londra, Singh, personajul-narator al romanului „Mascaricii“ de V.S. Naipaul (traducere de Ana-Maria Baciu, Editura Polirom), incearca sa-si aminteasca toate faptele si intamplarile esentiale ale vietii sale de pana atunci, cu scopul declarat de a-si scrie memoriile. (…) Desigur, Singh reprezinta si mentalitatea generala postcoloniala, mai cu seama daca tinem cont de faptul ca procesul de colonizare in ansamblu e descris drept un caz aparte de „rapire“ a culturii, istoriei si traditiilor unei tari. Dar mai cu seama a identitatii ei, nu o data criticii literari afirmand ca, in fond, aceasta ar fi una dintre preocuparile de baza ale lui Naipaul – si anume de a explora raporturile complexe dintre consecintele asa numitului „imperialism colonial“, pe de o parte la nivel socio-politic, iar pe de alta la cel psihologic. Dar, cu toate ca afirma el insusi la tot pasul ca doreste sa impuna principiul ordinii in primul rand asupra propriei sale biografii, Singh nu incearca niciodata sa respecte cronologia, astfel incat cartea sa de memorii nu reconstruieste intamplarile trecutului in ordinea in care acestea s-au petrecut, ci urmand un soi de inedit principiu al unei altfel de memorii involuntare, trecand rapid de la episoade erotice la anii sai de universitate din Anglia si de la ascensiunea sa politica la amintiri din vremea cand era copil. Articolul integral

5. “O sinucidere dinainte anuntata” de Augustin Buzura

Extras: Cei din generatia mea au avut sansa sau nesansa sa traiasca timpuri interesante. Chiar prea interesante. O istorie brutala s-a rostogolit peste noi cu furie nelasandu-ne prea mult timp sa scriem despre ceea ce am fost obligati sa traim. Si chiar daca am reusit sa incredintam hartiei ceea ce ni s-a parut mai important din aceasta poveste cu sange, cu zgomot, cu ura si frica am facut-o doar pentru linistea noastra. Se stie demult ca in acest spatiu nimeni nu invata de la nimeni, cei buni, cu regularitate, conformandu-se traditiei stramosilor nostri daci, sunt trimisi in sulite la Zalmoxe, iar cei ramasi repeta cu consecventa istoria, mai ales in varianta ei cea mai penibila. Si ce poate fi mai trist nu numai pentru un scriitor, ci pentru orice om cu mintea intreaga decat sa-si vada tara umilita, condusa de oameni nepotriviti? Incapabili sa propuna ceva, un proiect cat de neinsemnat care sa aiba vreo legatura cu viitorul, cu nevoile reale ale tarii, ei nu sunt in stare decat sa intretina ura, setea cumplita de razbunare. Articolul integral

6. “Praslea cel voinic si eseistica de aur” de Alex Goldis

Extras: Nici nu s-a retras bine Manolescu din cronica literara, ca au si inceput noile alegeri pentru scaunul de prim critic al tarii. Si pentru ca alegatorii de rand, buimaciti de diversitatea optiunilor, au inceput sa ingane cunoscutul refren „Eu cu cine votez?“, fostului critic prim i s-a facut mila si l-a uns, el insusi, pe Dan C. Mihailescu, drept urmas: „E un baiat destept, are un stil de cronica adecvat, care merge nu numai pe valoare, ci are si elemente care ii aduc succesul la public“ („Cotidianul“, 26 noiembrie 2005). O alegere destul de surprinzatoare: caci, daca Manolescu era un critic de verdict, in textele caruia pana si virgulele puteau fi citite ca semne ale autoritatii, cu Dan C. Mihailescu lucrurile se intampla exact pe dos: departe de a se incrunta cu metoda si de a recita canoane la tot pasul, el face parada de propria lipsa de autoritate. Articolul integral

7. “Cenzura este buna” de Nicoleta Salcudeanu

Extras: Ioan Lacusta scrie pe doua fete ale filei. Rafinat prozator si poet, ca redactor al revistei „Magazin istoric“, a devenit si un stralucit restitutor. Este dintre cei tot mai putini care nu fac din frecventarea arhivelor, bibliotecilor, un act de penitenta, nici de glorie, ci unul de juisanta. Nu face studii de gen, ci studii genuine. Pornit sa scrie un roman intitulat „1939“, a carui actiune urma sa se petreaca in anul din titlu, prinzand ultimele zile de pace ale Europei, se trezeste rascolind documente, memorii, jurnale, iar romanul se preface in lucrare documentara. Articolul integral

8. “Eminescu, dupa Ghidirmic” de Mihai Iovanel

Extras: „Eminescu reprezinta intruchiparea geniului nostru creator“, scrie in „Lamura“ craioveana Ovidiu Ghidirmic (profesor universitar, laureat al Academiei Romane si director al publicatiei sus-amintite) Articolul integral

9. “Critica si seringa” de Teodora Dumitru

Extras: Lucrurile sunt cat se poate de simple. Ma paste un proces: ori din partea lui Marius Ianus, ori din partea benevolentilor lui. De ce? Fiindca ii instig destinul la dezastru si comit maleficente. Am scris o recenzie la „Strumfii…“ („Cultura“, 3 martie 2007) care pare unora mai mult un acatist decat o abordare critica. Pentru a elimina impresia ca ascund probele, fac impolitetea de a ma cita, in cele mai blamabile aspecte: „Am auzit ca ai un job, Ianus. O nevasta, un copil. Un aparat de fotografiat. Un blog. Dar nu e bine. Societatea te vrea mizerabil. Arta nu te vrea satisfacut si asigurat genetic. Vrea sa zbarnai de greu, de nenorocire. Sa folosesti conceptul de «muie». ” Articolul integral

10. “Lumy si deschiderea fenomenologica” de Teodora Dumitru

Extras: Ce i-ar spune Stefan Agopian Luminitei Marcu, cocotata din „Mansarda cu portocali“? Printre altele si ca „e absolut plicticoasa cand povesteste, ca un elev silitor si mandru de el, cartile pe care le-a citit in legatura cu Spania. I-as mai putea spune ca de multa vreme «Manoil» nu mai e considerat primul roman romanesc sau ca e greu de sustinut ca Maiorescu a fost prieten cu Eminescu si Creanga. Poate ca intr-o zi vreun student mai obraznic decat ea ii va explica cum stau lucrurile. As putea continua, dar autoarea ii dispretuieste pe «inginerii care au citit biblioteci si stiu anul exact cand a avut Shakespeare primul copil». Nu e cazul meu, dar nu-mi vine sa risc cu Luminita de la capatul bibliotecii. Articolul integral

Nicu Ilie. publicat si pe blog.revistacultura.ro

Popularity: 1% [?]